Stâna este nu numai un element de necesitate, dar și o adevărată zestre culturală, cel puțin la români. Stâna include un ansamblu de construcții. De multe ori destul de rudimentare, acestea sunt astfel făcute încât să alcătuiască o gospodărie în miniatură, care să poată oferi atât animalelor, cât și însoțitorilor, un minimum de siguranță și adăpost. Specialiștii în domeniu au emis și o serie de reguli referitoare la alcătuirea stânei, astfel încât să fie asigurată prevenirea poluării apelor, cu gunoiul rezultat de la animale.
Amenajarea standard a stânelor
Sub coordonarea Institutului de Cercetare – Dezvoltare pentru Pajiști, de la Brașov, aflat în subordinea ASAS, a fost elaborat un ghid de amenajări pastorale. Alte ghiduri au fost elaborate de specialiștii unor ONG-uri, în colaborare cu reprezentanți ai unor organizații profesionale ale păstorilor, atât din țară, cât și din străinătate.
Ca un numitor comun al acestora, stânele sunt construcţii unde se prepară laptele de oaie și brânzeturile, fiind totodată și locuințe de vară ale ciobanilor.
Factorul hotărâtor în amplasarea stânei este sursa de apă. Construcția se amplasează în proximitatea sursei de apă și/sau se are în vedere posibilitatea de a aduce apa la stâne prin conductă. Amplasarea stânei este legată și de existenţa unei căi de acces, drum sau potecă. De la stână trebuie, pe cât posibil, să fie vedere largă spre trupul de pășune. Stâna se așează cu spatele către vântul dominant și cu celarul orientat către nord sau nord – est, nord – vest, fiind necesar ca această încăpere să fie răcoroasă, evitându-se bătaia directă a razelor solare.
La stână și în jurul ei este curățenia este necesară în permanenţă, această cerinţă fiind în mare măsură satisfăcută de existenţa la o distanţă de 10 m jur împrejur a unui gard din lemn cu stâlpi plantaţi din 3 în 3 m sau din 4 în 4 m, cu 5 rânduri de manele așezate la distanţă de 25 cm între rânduri și cu o portiţă de intrare în partea din faţă a stânei sau pe una din cele două laterale. Cu ajutorul acestei împrejmuiri se creează în jurul stânei o curte de cca. 800 m2, în permanenţă curată, unde nu au acces oile, câinii, viţeii, caii, etc.
Activitatea la stânele cu oi mulgătoare este legată de așa numita strungă – amenajare pentru muls și pentru separarea oilor mulse de cele nemulse. Se consideră că sistemul strungilor fixe nu este bun pe pajiștile montane, pentru că stând prea mult într-un loc, se distruge complet vegetaţia ierboasă. Strunga trebuie să fie mutată la fiecare 2-4 zile în alt loc, toate porţiunile de pajiște din apropierea stânei putând fi fertilizate prin târlire, prin mutarea strungii. Pentru ca strunga să poată fi cu ușurinţă mutată, se confecţionează din 4 stâlpi așezaţi pe o talpă de lemn, cu un acoperiș simplu de șindrilă sau carton gudronat și butuci de lemn sau scăunele, pe care stau mulgătorii, precum și împrejmuirea care închide oile nemulse, amenajată din porţi de târlire. Mutarea unei astfel de strungi se poate face de doi oameni în timp de cel mult o oră.