O chestiune de care fermierii se lovesc tot mai des este tasarea solului. Acest fenomen, cu cauze multiple, are un puternic impact negativ, prin multitudinea de urmări pe care le induce. De aceea, prevenirea compactării și tasării solului, trebuie să fie o prioritate pentru agricultori, mai ales în timpul campaniilor agricole!
Mașini prea grele pe teren prea umed = metoda perfectă de distrugere
„Tasarea (compactarea) solului este un proces în urma căruia densitatea aparentă a acestuia creşte peste valori normale, concomitent cu scăderea porozităţii totale sub valori normale. Tasarea sau compactarea solului este un proces fizic prin care are loc creşterea exagerată a masei de sol pe unitatea de volum”, arată Codul de bune practici în fermă, elaborat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului (ICPA București).
Compactarea poate fi naturală sau artificială. Compactarea artificială, antropică sau secundară este cauzată, de regulă, de greşelile tehnologice din sistemul agricol: trafic exagerat şi neraţional efectuat pe teren pentru lucrări agricole, hidro-ameliorative, transport, în special în condiţii inadecvate de umiditate a solului. Acest proces este specific agriculturii intensive, puternic mecanizată, având tendinţa de a se accentua odată cu creşterea gradului de mecanizare, adică a masei maşinilor agricole, a presiunii din pneuri şi a intensităţii de lucrare a solului.
O importanţă deosebită în favorizarea acestui proces negativ o au alte elemente tehnologice ale sistemului de agricultură şi agrotehnicii aplicate.
Introducerea în agricultură a maşinilor grele cu masă mai mare de 10 – 20t/axă, a condus la apariţia compactării secundare pe cele mai fertile dintre soluri.
Compactarea secundară de suprafaţă, se produce la adâncime mai redusă, fiind corelată cu adâncimea de lucru a maşinilor agicole.
Principalele cauze favorizante ale compactării antropice, conform ICPA, sunt:
- folosirea rotaţiilor de scurtă durată: monocultura şi rotaţia de doi ani grâu – porumb;
- absenţa culturilor amelioratoare, cum sunt: leguminoasele perene (trifoi şi lucernă), ierburi perene (Lolium Multiflorium), etc.;
- bilanţul negativ al humusului şi altor elemente nutritive din sol, ca urmare a fertilizări reduse, a absenţei aplicării fertilizării minerale;
- efectuarea lucrărilor solului în condiţii improprii de umiditate;
- aplicarea necorespunzătoare a udărilor.
Intensitatea compactării secundare sau antropice depinde de susceptibilitatea sau vulnerabilitatea solului de a se compacta, care este determinată de: compoziţia granulometrică neechilibrată, de structura nestabilă, de conţinutul redus de humus.
Prin compactarea solurilor se formează o crustă care împiedică rădăcinile să se alimenteze cu apă și nutrienți de la adâncimi mai mari, conducând la pierderi de producție și poluare cu nitrați.