Rozătoarele, mai mici sau mai mari, sunt în topul vietăților care dau bătăi de cap fermierilor, chiar și în sezonul rece. Cu o abilitate deosebită de a pătrunde chiar și în cele mai bine protejate spații, produc pagube însemnate în depozitele de cereale. În plus, sunt vectori pentru răspândirea unor boli, ceea ce înseamnă că prezintă un pericol și în fermele avicole sau zootehnice. De aceea, împiedicarea răspândirii lor trebuie să fie o preocupare prioritară!
Centrele de intoxicare – cea mai sigură metodă
Combaterea rozătoarelor se poate face printr-o gamă foarte largă de mijloace: biologice, mecanice, chimice, etc. Eficiența acestora este diferită de zona de utilizare. Tradițional, în micile ferme, se folosea combaterea biologică. Pisicile și câinii de talie mică erau principalii inamici ai șoarecilor și șobolanilor. Totuși, nu este o soluție suficient de eficientă. În ultimii ani au apărut tot felul de dispozitive care emit ultrasunete care ar alunga rozătoarele. Se pare, însă, că și eficiența acestora este destul de scăzută.
În concluzie, cele mai eficiente mijloace rămân capcanele și otrăvurile. Dar acestea prezintă și ele o serie de inconveniente. Capcanele trebuie amplasate astfel încât să nu se afle în calea persoanelor care deservesc ferma și nici a altor animale. De asemenea, trebuie verificate destul de des, pentru a le goli și rearma.
Otrăvurile sunt foarte eficiente, în cea mai mare parte a lor, dar prezintă și o serie de riscuri majore în utilizare. Din acest motiv, trebuie respectate cu strictețe anumite reguli. În primul rând, otrăvurile trebuie procurate doar din surse autorizate. Manipularea lor se va face numai în conformitate cu instrucțiunile producătorului.
Momelile otrăvite se amplasează astfel încât să nu fie accesibile altor animale din gospodărie (spre exemplu, păsărilor) și mai ales copiilor. Cea mai modernă metodă – și, în primul rând, cea mai sigură – este distribuirea lor prin intermediul așa numitelor „centre de intoxicare”. Acestea sunt niște cutii, care în interior au o formă specială. Accesul, ca și ieșirea se fac prin găuri ce seamănă cu intrarea în galerii. Iar undeva în interior se află momeala otrăvită. Forma cutiei „inspiră” rozătoarele să intre, fără a le trezi suspiciuni. Pe de altă parte, păstrarea otrăvii în interior face ca aceasta să nu fie accesibilă altor animale. Aceste dispozitive sunt disponibile în magazinele de specialitate, ba chiar și la raioanele pentru grădină ale marilor magazine.
O atenție deosebită trebuie acordată îndepărtării resturilor de otravă. Spălarea acestora se va face cu captarea apei folosite și vărsarea ei în rețele de canalizare, de unde otrava va fi neutralizată în stațiile de tratare. De asemenea, considerăm că nu mai trebuie să insistăm asupra faptului că otrăvurile se manipulează doar purtând echipament de protecție adecvat – mănuși, mască etc. – și nu se consumă alimente sau lichide și nici nu se fumează în timpul acela!