Data publicării: 31 ianuarie 2020

Aerul atmosferic conține mai mult de două treimi azot. Cu toate acestea, fermierii trebuie să folosească compuși pe bază de azot pentru a oferi hrană plantelor, cu riscul de a polua apele din pânza freatică. Oare nu ar fi, cumva, posibil ca plantele să își ia singure azotul de care au nevoie din aer, s-au întrebat cercetătorii ?

Și dacă azotul vine din aer?

Pornind de la ideea enunțată mai sus, un grup de cercetători de la Universitatea din Cambridge (Anglia) a efectuat un studiu foarte complex, referitor la legătura dintre nodulii plantelor și dezvoltarea rădăcinilor laterale.

Este știut că nodulii plantelor sunt adevărate rezervoare de azot, iar rădăcinile laterale, cu cât sunt mai dezvoltate, cu atât sunt capabile să „achiziționeze” o cantitate mai mare de compuși de azot.

Lucrarea a urmărit, de asemenea, să descifreze comunicațiile care se produc între plante și bacterii rhizobiale, care transformă azotul din atmosferă în amoniu necesar dezvoltării plantelor. Aceste bacterii, cantonate în zona nodulilor, comunică cu plantele, spun cercetătorii, și stabilesc o „strategie comună”. Planta cere mai mult azot, oferind în schimb noi noduli în care să găzduiască colonii mai numeroase de bacterii, dar în care să și depoziteze nutrientul atât de necesar.

Această descoperire ar putea deschide calea spre realizarea culturilor autofertilizante. Pornind de rezultatele de până acum, cercetătorii consideră că studiile suplimentare ar trebui să se concentreze asupra modului concret în care sunt produși noduli. Descoperirile lor arată că multe procese implicate în apariția nodulilor sunt mai frecvente decât se credea anterior, ceea ce îi încurajează să creadă că o modificare care să facă posibilă fixarea azotului în culturi nu ar fi prea complexă și ar fi chiar posibilă.

O astfel de realizare ar face posibilă existența unor culturi care nu necesită îngrășăminte chimice pentru a compensa deficiențele de azot din sol. Astfel s-ar pătrunde într-o nouă eră, în care agricultura ar putea rămâne la fel de performantă, dar cu cheltuieli mult reduse și cu riscuri scăzute relativ la poluarea apelor!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: