Mai mulți dintre cititorii noștri ne-au adresat mesaje în care ne întreabă dacă avem ceva împotriva fertilizanților. Din capul locului, spunem foarte clar că nu. Îngrășămintele sunt absolut necesare pentru o agricultură eficientă, ca și pentru echilibrul natural. Ceea ce este foarte important, însă, este modul în care sunt folosite.
Acesta este aspectul principal asupra căruia insistăm de fiecare dată.
Folosiți îngrășămintele, dar cu inteligență!
Azotul este unul dintre componentele membranei celulare. Pentru a se putea dezvolta, plantele, la fel ca și orice alte organisme vii au nevoie de acest element. Ceea ce dăunează însă, este prezența sa în exces sau la momentul în care plantele nu au capacitatea de a-l extrage. În cele mai multe cazuri, în România nu excesul este problema, ci utilizarea ineficientă, fapt pentru care fermierii pierd în medie circa 40% din puținul azot pe care-l utilizează. Azotul și compușii săi sunt foarte solubili în apă. De aceea, dacă nu este consumat de către plante, este transportat de către apa din sol fie în pânza freatică, prin infiltrare, fie în apele de suprafață din zonă. În ambele cazuri, efectele pot fi dezastruoase.
Din pânza freatică, compuși de azot – nitrați și nitriți – ajung în apa de băut. Odată pătrunși în organismul uman pot declanșa afecțiuni grave, culminând cu methemoglobinemie sau „boala buzelor vinete” care, la sugari și copiii mici, conduce deseori la deces. În afară de aceasta, consumul de apă cu conținut ridicat de nitrați și nitriți poate cauza afecțiuni respiratorii, cardiace sau neurologice. Motivul este că azotul prea mult împiedică oxigenarea corectă a sângelui.
Trebuie spus și că nitrații și nitriții din apa de băut nu dispar prin fierbere, ci, dimpotrivă, se concentrează și mai mult.
Un alt efect al compușilor de azot ajunși în apele de suprafață este acela că determină ceea ce se numește eutrofizarea. Adică anumite categorii de alge, care se hrănesc cu azot, ajung să se dezvolte în exces. Prezența lor nu mai permite oxigenarea apelor, ceea ce conduce la moartea peștilor și altor viețuitoare din mediul acvatic.
Pentru a evita aceste situații, nu trebuie decât să aplicăm câteva principii foarte simple, cuprinse și în Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (PA). Primul dintre ele este de a nu folosi îngrășămintele în exces. Astfel ne asigurăm că întreaga cantitate de azot aplicată este folosită de către plante.
Un alt principiu este acela de a aplica îngrășămintele doar în perioadele în care plantele îl consumă și au nevoie de el. Altfel, acesta rămâne în sol, de unde, cum am arătat, devine o sursă de poluare. Din acest principiu au rezultat și perioadele de interdicție a aplicării îngrășămintelor.
Un al treilea principiu este acela de a distribui în culturi îngrășămintele respectând un set minim de reguli și anumite procedee, așa cum sunt ele explicate în PA.
Nu în ultimul rând, trebuie să mai spunem și că o utilizare ineficientă a îngrășămintelor reprezintă și o cheltuială inutilă, cu efecte negative asupra sănătății și a mediului, dar fără nici un folos pentru culturi.
În concluzie, vă îndemnăm să folosiți îngrășămintele, dar cu inteligență!