Data publicării: 9 ianuarie 2023

Tot mai insistent cercetătorii din domeniul agricol propun fermierilor să folosească pe scară cât mai largă metode curate, ecologice, pentru a obține producții cu un impact cât mai mic asupra mediului. Factorul politic transpune o mare parte a acestor recomandări în norme legale, cu caracter obligatoriu sau în coduri voluntare care stimulează gospodarii să adopte voluntar bune practici.

O parte dintre aceste recomandări se referă și la utilizarea îngrășămintelor naturale, în locul celor chimice.

Presiunea azotului – un calcul care trebuie făcut pentru fermele mari, de creștere intensivă a animalelor

Pentru a putea face o evaluare realistă cu privire la cât de mult este prea mult, trebuie să știm cât azot se produce la nivel de fermă. Deși poate părea deosebit de complicat, este un calcul ușor de făcut. Programul de acțiune pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (P.A.), a cărui aplicare și respectare este obligatorie pentru toți fermierii, oferă tot ceea ce este necesar pentru a afla datele despre care vorbeam. Tabelul 4 din P.A. pune la dispoziție datele referitoare la cantitatea anuală de azot produsă de fiecare animal din fermă, în funcție de rasă și de modul de creștere https://apanoastra.ro/programul-de-actiune-pentru-protectia-apelor-impotriva-poluarii-cu-nitrati-proveniti-din-surse-agricole

Astfel, în sistem industrial, din dejecțiile semilichide colectate în depozite acoperite și cu timp scurt de stocare, de la o singură vacă de lapte rezultă 86 kg. azot/an, iar în depozite neacoperite de gunoi solid, cu timp lung de stocare, 67.

Tabelul, așa cum am spus, oferă date și pentru alte rase și categorii de animale, crescute în ferme ori gospodării, precum cai, porci, oi, păsări etc.

Dar să vedem ce înseamnă aceste cantități! Trebuie să avem în vedere că PA stabilește la 170 kg. azot s.a. limita maximă aplicabilă anual pe un hectar. În contextul României, care are efective de animale în descreștere, problema nu se regăsește gospodării, acestea având în general o bună corelare între suprafața de teren utilizată și numărul de animale, deoarece sistemul de creștere este extensiv, bazat pe pășunat, un sistem care nu permite mai mult de 2 UVM/ha în zonele joase – cu pajiști productive, și nu mai mult de 1 UVM/ha în zonele mai înalte.

Pe de altă parte, fermele mari, intensive, de creștere păsări și porci, care nu dețin suficient teren pentru producerea de furaje din producție proprie, având un număr mare de animale raportat la terenul deținut, generează o cantitatea de azot ce depășește limita de 170kg N/ha, motiv pentru care trebuie să dea altor ferme o parte din gunoiul de grajd produs (cantitate care se poate calcula utilizând link-ul de mai sus).

PA stabilește că pentru calculul cantităţii de azot din gunoiul de grajd produs în fermă, care nu trebuie să depăşească limita maximă pentru aplicarea îngrăşămintelor organice de origine animală, se înmulţeşte numărul de animale din fermă, pe categorii, cu valorile corespunzătoare cantității de azot din gunoiul solid/lichid din tabelul 4. Cantitatea totală de azot calculată astfel la nivelul fermei, adunată cu cea corespunzătoare unor intrări de îngrăşăminte organice provenite din alte ferme, se împarte la suprafaţa de teren pe care se aplică îngrăşământul. Valoarea rezultată trebuie să fie mai mică decât limita maximă de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol (170 kg N/ha/an).

În cazul în care cantitatea de azot din îngrăşămintele organice produse în fermă este mai mare decât cea corespunzatoare limitei maxime de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol, cantitatea excedentară (surplusul) se livrează către o altă fermă care are capacitatea de utilizare, fară a depăşi limita maximă admisă.

Recomandările editorilor pe aceeași temă: