În prima parte am enunțat și explicat primul dintre cele patru principii care, aplicate, asigură conservarea biodiversității.
În continuare, le vom prezenta și pe celelalte trei.
Și patrimoniul cultural face parte din biodiversitate!
2. Habitatul sau mediul de viaţă al speciilor sălbatice trebuie protejat şi conservat.
În zonele agricole, speciilor de animale şi plante sălbatice trebuie să li se rezervate spaţii suficiente de habitat natural, care nu vor fi cultivate. Marginile de drum, canalele de drenaj şi de irigaţii, haturile, zonele umede, pajiştile (fâneţele și păşunile), curţile din jurul caselor, malurile şi îndiguirile apelor curgătoare şi ale lacurilor, vâlcelele şi crângurile, toate pot contribui la păstrarea habitatului natural al diverselor forme de viaţă şi, de aceea, ele trebuie protejate şi conservate.
3. Protecţia tuturor speciilor trebuie garantată.
Protecţia speciilor sălbatice, precum şi a raselor locale de animale domestice sau a plantelor cultivate reprezintă condiţia fundamentală pentru asigurarea biodiversităţii. Măsurile de protecţie a speciilor şi a habitatelor sunt valabile şi se aplică începând cu gospodăriile individuale, până la marile exploataţii agricole.
4. Protecţia şi conservarea bogăţiilor naturale, culturale, istorice.
Schimbările socio-demografice și economice permanente, uneori dramatice, au avut un impact puternic asupra ecosistemelor naturale şi mediului înconjurător. Pădurile au fost şi sunt exploatate neraţional, fără a mai fi regenerate corespunzător; pajiştile (fâneţele şi păşunile naturale) nu sunt supuse unor programe de supraveghere şi conservare. De asemenea, trebuie conservate corespunzător ecosistemele în care s-au păstrat obiective de patrimoniu istoric şi cultural ca documente şi mărturii vii ale istoriei milenare a poporului român.
Oricât le-ar putea părea unora de ciudat, și elementele antropice fac parte din ecosistem și, implicit, biodiversitate.