Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Avantajele și riscurile mulcirii (I)

Data publicării: 6 iulie 2020

Ploile abundente din ultima perioadă au readus în sol cantitățile de apă necesare unei bune dezvoltări a culturilor. Pe de altă parte, însă, fiind urmate de o vreme foarte caldă, buruienile se dezvoltă, și ele, într-un ritm accelerat. De aceea am simțit nevoia de a readuce în prim plan câteva idei legate de o tehnică tot mai utilizată: mulcirea.

Avantajele și riscurile mulcirii (I)

Mulcirea este acel procedeu prin care solul este acoperit cu diverse materiale, organice sau anorganice. Astfel, pământul nu mai este expus direct nici soarelui, nici vântului și nici ploilor torențiale.

Mulcirea urmărește mai multe scopuri. Unul dintre ele este păstrarea umidității din sol. Vaporii de apă care ies din sol se opresc în stratul de mulci, unde condensează și revin în sol. Desigur, cu cât mulciul este mai impermeabil, cu atât eficiența în păstrarea umidității este mai mare. Acesta este un element foarte important, mai ales în condițiile caniculei, atunci când evaporarea atinge cote alarmante, iar rezerva de apă acumulată chiar și după ploile importante din luna iunie poate fi epuizată în scurtă vreme.

În cazul unor precipitații abundente și în timp scurt, stratul de mulci face ca nu toată apa să ajungă în sol și să spele îngrășămintele existente. În acest fel este evitată poluarea apelor din pânza freatică.

De asemenea, stratul de mulci menține suprafața solului afânată, împiedicând formarea crustei.

Dar în acest context, un rost foarte important al acestei tehnologii este că împiedică creșterea buruienilor. Pentru că solul este acoperit cu mulci în spațiul dintre plante, lumina și apa nu mai pătrund. Rezultatul este că buruienile nu se mai pot dezvolta.

Mulcirea se folosește și în scop decorativ. În grădini se practică mulcirea cu pietriș de diverse culori sau cu scoarță de copac, pentru a obține efecte estetice dintre cele mai spectaculoase. Astfel se îmbină utilul cu plăcutul în cel mai înalt grad.

Mulcirea se poate face cu materiale organice, precum paie și buruieni tăiate, compost, scoarță de copac tocată, ba chiar și crenguțe subțiri.

De fapt, cea mai rudimentară formă de mulcire, practicată tradițional în unele grădini de legume, constă în umplerea spațiilor dintre plante cu paie și buruieni uscate, rezultate în urma prășitului.

Dar compostul, paiele și buruienile, ca și toate celelalte materiale organice, trebuie utilizate cu atenție. Prin descompunere ele generează inclusiv azot, care devine nutrient pentru plante. Acesta este un lucru bun, însă doar dacă se ține cont să nu devină un surplus poluant pentru apele din fântânile aflate în zonă!

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies