Data publicării: 15 iulie 2021

Pajiștile permanente din țara noastră însumează peste 4,5 milioane hectare, România ocupând locul al IV-lea în Europa, după Franța, Spania și Germania.

Pajiștile sunt un element esențial al sistemelor de agricultură sustenabilă: asigură furajele, bunăstarea animalelor, mențin fertilitatea solurilor și oferă posibilitatea folosirii optime a terenurilor mai slab productive.

În plus, pajiștile au o funcție importantă în dezvoltarea rurală și a mediului înconjurător. Ele realizează fixarea simbiotică a azotului, îmbunătățirea fertilității solurilor, sechestrarea carbonului, prevenirea eroziunii și alunecărilor de teren, gestionarea rezervelor de apă, conservarea biodiversității, cresc calitatea peisajului, precum și multe altele.

Și pentru pășuni se pot primi subvenții

Fie și numai din motivele prezentate în introducere, pășunile constituie o resursă prețioasă, care trebuie gestionată cu toată grija. Încă din vechime au existat cutume referitoare la modul de îngrijire și exploatare a pajiștilor. Ulterior, reglementările au fost transpuse în texte de lege, din ce în ce mai complexe și mai elaborate. La ora actuală, în țara noastră pășunile și modul lor de exploatare sunt guvernate de OUG 34/2013, actualizată.

În textul legii sunt definite pășunile, precum și modul în care trebuie îngrijite și exploatate. Legat de acest ultim aspect, legea stabilește obligația proprietarilor și utilizatorilor de pășuni de a elabora planurile de amenajament pastoral. Așa cum în fermele vegetale există planurile de culturi, la fel și pășunile trebuie gestionate rațional, pe baze științifice. Amenajamentele pastorale se fundamentează pe specificul zonei unde se află pajiștea. Trebuie să cuprindă date referitoare la microclimatul specific, la structura solului, la istoricul exploatării și la speciile de plante care se dezvoltă pe ea.

Planificarea pășunatului se face ținând seama de productivitatea naturală a pajiștilor. În normele tehnice de aplicare a legilor, precum și în ghidurile de îndrumare realizate de APIA, Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pajiști Brașov, precum și de alte organisme și instituții, se găsesc formule amănunțite, dar simplu de utilizat, care permit calculul productivității, dar și a capacității de suport a pășunilor. Ca principiu general, suprafața totală se împarte în loturi mai mici. Animalele sunt scoase la păscut pe câte un singur lot, prin rotație, permițând astfel vegetației de pe celelalte să se refacă.

Mai trebuie spus și că pentru anumite pășuni, exploatate și îngrijite cum trebuie se acordă subvenții.

În concluzie, pășunile reprezintă o importantă resursă, dar și o barieră eficientă împotriva poluării!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: