Apa de băut trebuie să îndeplinească un număr destul de mare de cerințe pentru a putea fi potabilă. Caracteristicile de calitate, au fost incluse într-un act normativ: Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Această lege a fost actualizată și republicată în mai multe rânduri. Ultima revizuire a avut loc în septembrie 2017.
Conform actului normativ, prin apă potabilă se înțelege apa destinată consumului uman. Fără a intenționa să facem o prezentare amănunțită a legii (pe care cei ce doresc o pot consulta aici), vom prezenta câteva prevederi foarte importante care se referă la apa provenită din puțuri și fântâni.
Despre apa noastră potabilă
Legea stabilește că pentru „apa provenind din surse locale, precum fântâni, izvoare etc, folosită pentru băut, gătit sau în alte scopuri casnice” autorităților sanitare pot acorda unele derogări de la parametrii stabiliți, dar fără ca sănătatea consumatorilor să fie pusă în pericol. Una dintre exceptările de la prevederile acestei legi se referă la „apa potabilă provenind de la producător de apă individual, care furnizează mai puţin de 10 m³ în medie/zi sau care deserveşte mai puţin de 50 de persoane, cu excepţia cazului în care apa este produsă ca parte a unei activităţi comerciale sau publice” (art.3, alin (2), litera b). Adică exact acele puțuri și fântâni individuale, care asigură cea mai mare parte a apei potabile pentru locuitorii din mediul rural. Din nefericire, acestea sunt cele mai expuse poluării cu tot felul de infiltrații provenite de la grajduri, latrine, locuri de depozitare a gunoiului, depozite de pesticide și din alte surse.
În ceea ce privește parametrii pe care apa potabilă trebuie să îi îndeplinească, anexa legii cuprinde trei tabele care menționează foarte exact indicii care trebuie analizați, precum și valorile în care aceștia trebuie să se încadreze. Linkul existent mai sus vă conduce la lege, astfel încât să puteți compara rezultatele buletinelor de analiză a apei din sursele pe care le folosiți cu norma legală.
La fel de important de precizat este că prin lege se stabilește un dublu sistem de urmărire a calității apei. Atât producătorul sau distribuitorul de apă, cât și Direcțiile Județene de Sănătate Publică (DJSP) și cea a Municipiului București trebuie să efectueze analize separate, la anumite intervale de timp, în funcție de importanța sursei.
Pentru fântânile sau puțurile care furnizează mai puţin de 10 m³ în medie/zi sau care deservesc mai puţin de 50 de persoane, deși nu este obligatorie, se recomandă două analize pe an, din care cel puțin una la un laborator al DJSP.
În sfârșit, vom mai sublinia o prevedere a legii referitoare la sursele de apă potabilă din mediul rural, exploatate în sistem local, la care articolul 16 al legii face referire în mod expres:
„(1) Sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni, puţuri de mică adâncime şi captări de apă, exploatate în sistem local, vor fi controlate (nota redacției: de către Autoritățile de sănătate publică județene), la un interval de 1-3 luni, prin prelevare de probe de apă şi analize de laborator.
(2) Starea de apă potabilă sau apă nepotabilă, constatată în baza analizelor efectuate de un laborator abilitat, va fi consemnată pe o plăcuţă aplicată la vedere, pe sau în vecinătatea sursei de apă.
(3) În cazul în care analizele de laborator vor indica o apă care nu îndeplineşte condiţiile de potabilitate, se va interzice utilizarea acesteia pentru consumul uman, al animalelor şi pentru irigaţii.”