Așa cum am arătat într-un articol anterior, incendierea miriștilor este o practică dăunătoare solului. În același timp, este și o practică poluantă, care creează probleme și altor sectoare decât cel agricol. Numeroase au fost situațiile în care focul s-a întins și în zone învecinate, unde a produs pagube însemnate. În alte situații, din cauza fumului produs, a fost necesară evacuarea populației din unele zone și întreruperea traficului pe șosele.
O practică care aduce doar riscuri și dezavantaje
Arderea miriștilor a apărut ca fiind cea mai simplă practică pentru a înlătura resturile vegetale rămase pe teren și a distruge rezerva de semințe de buruieni prezentă eventual pe sol. Pentru agricultura medievală putea fi o soluție bună. În mod cert, însă, într-o agricultură modernă, o astfel de practică nu are ce căuta! Există utilaje performante, care pot îndepărta resturile mecanic, iar pentru combaterea buruienilor există erbicide sau chiar metode biologice.
O altă variantă, considerată ca fiind ideală de către numeroși specialiști, este utilizarea, după recoltare, a culturilor bacteriene care accelerează descompunerea resturilor vegetale rămase în teren. Astfel se obține un plus de fertilitate.
Vom spune, de asemenea, că în cadrul sistemelor de sprijin a unei agriculturi moderne există subvențiile pentru culturile de înverzire, despre care am vorbit deja. Or, înființarea unor astfel de culturi este, în principiu, incompatibilă cu incendierea miriștilor.
Pe de altă parte, așa cum am menționat deja, HG nr. 537/2007 și OUG nr. 195 din 2005, ambele republicate, stabilesc restricții severe pentru situațiile în care incendierea miriștilor nu este sancționată. În primul rând este necesară obținerea unei autorizații speciale de la primăria localității. În prealabil se informează și autoritățile locale competente ale ISU. Arderea miriștii se face cu respectarea unor condiții foarte stricte. Nerespectarea acestora se pedepsește cu amenzi substanțiale sau, în anumite condiții poate deveni infracțiune!
Înainte de a încheia vom mai preciza că Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA), împreună cu Garda Națională de Mediu și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, au implementat Protocolul de colaborare privind acțiunile de monitorizare a modului de respectare de către fermieri a bunelor condiții agricole și de mediu referitoare la arderea miriștilor și a resturilor vegetale pe terenul arabil și la arderea pajiștilor permanente.
În concluzie, incendierea miriștilor este o practică care nu face decât să dăuneze solului și, în plus, să îi expună pe cei care o folosesc la o seamă de primejdii și dezavantaje. Nu tot ce-i vechi e și bun!