Foarte multe dintre practicile agricole tradiționale s-au dovedit valoroase și, tocmai de aceea, adaptate la tehnologiile prezentului, sunt folosite și astăzi. Există însă și unele foarte dăunătoare mediului, la care trebuie să renunțăm. Așa cum am văzut, depozitarea gunoiului de grajd la întâmplare este nu numai dăunătoare, ci chiar periculoasă. În aceeași categorie se înscrie și obiceiul incendierii miriștilor, după recoltarea cerealelor.
Incendierea miriștilor conduce la pierderea subvențiilor!
Un sol bun, roditor, este un complex ce conține și organisme vii, precum anumite bacterii, și cantități însemnate de substanțe organice. Incendierea miriștilor nu face decât să distrugă aceste două componente. Astfel, în locul unui sol „viu” rezultă un pământ „mort”, alcătuit doar din elemente minerale, fără o componentă organică. Un astfel de teren are nevoie de mai mulți fertilizanți pentru a alcătui un suport bun pentru dezvoltarea plantelor. Mai mulți fertilizanți înseamnă mai multe cheltuieli și riscuri mai mari de poluare a apelor din zonă.
Pe de altă parte, așa după cum am mai spus în repetate rânduri, a lăsa un teren total descoperit după recoltare reprezintă o greșeală majoră. Terenurile trebuie să fie acoperite de vegetație sau, cel puțin, de resturi vegetale, o perioadă cât mai lungă posibil. În acest fel se previne eroziunea solului sub acțiunea factorilor de mediu, tot mai agresivi. În condițiile în care fenomenul deșertificării a devenit o amenințare reală pentru zone întinse din sudul României, este de-a dreptul iresponsabil să nu luăm orice măsură ne stă în putere pentru a evita acest lucru. Incendierea miriștilor echivalează cu expunerea terenului la arșiță o perioadă destul de lungă. Apoi, culoarea închisă de la suprafața sa, rămasă în urma focului, va face ca temperatura la care ajunge sub acțiunea soarelui să fie mai înaltă. În cuvinte simple, tot ce trebuie pentru ca degradarea să fie mai rapidă!
Printre alte motive pentru care ar trebui să renunțăm la incendierea miriștilor este și acela că această practică este printre cele care duc la diminuarea sau chiar pierderea subvențiilor. Bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) pentru accesarea subvențiilor stipulează că nu trebuie arse miriștile și resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor.
În fine, OUG nr. 195 din 2005 privind protecția mediului, cu modificările şi completările ulterioare și HG nr. 537/2007 republicată, stabilesc o serie de condiții foarte stricte în care se permite, ca o excepție, incendierea miriștilor. Asupra acestor aspecte vom reveni.