Data publicării: 11 mai 2020

În ultimii ani, schimbările climatice se manifestă din ce în ce mai pregnant și în țara noastră. Din acest motiv, mare parte dintre lucrurile ce până acum păreau a fi deja de la sine înțelese, au devenit mai degrabă opționale. În general, lucrările agricole devin din ce în ce mai legate atât de știință, cât și de experiență. Calendarele tradiționale trebuie adaptate de la an la an, în funcție de ceea ce se întâmplă în teren.

Așa se întâmplă și cu fertilizarea de primăvară.

Lipsa apei îngreunează metabolizarea nutrienților

După cum știe toată lumea, apa reprezintă principalul mijloc de transport al nutrienților din sol în corpul plantei. În lipsa apei, trebuie găsită calea prin care totuși culturile să absoarbă azotul și ceilalți nutrienți pe care fermierii îi distribuie.

Acest lucru se poate realiza în două moduri principale. Primul dintre ele îl reprezintă irigarea culturilor, imediat după aplicarea îngrășămintelor. În acest fel, substanțele aplicate, mai ales azotul, sunt dizolvate și transportate în sol, în zona rădăcinilor, de unde sunt absorbite și metabolizate în plantă. Foarte important, în această situație este să se calculeze foarte bine cantitatea de apă aplicată prin irigații, ca și intensitatea udării, corelată cu specificul culturii și cu cantitatea de substanță activă distribuită.

Dacă apa este prea multă sau este aplicată prea rapid, azotul este dizolvat și transportat adânc în sol, de unde nu mai poate fi absorbit de către rădăcinile plantelor. În final se infiltrează în pânza freatică, având drept rezultat poluarea apelor din fântânile aflate în zonă!

Dacă nu este suficientă apă, atunci îngrășămintele rămân la suprafața solului, de unde, în cea mai mare parte ajung să se risipească în aer, fără nici un folos pentru culturi.

Un alt mod de distribuire a îngrășămintelor pe timp de secetă este aplicarea foliară. Nutrienții, dizolvați în apă, se aplică prin stropire pe frunzele plantelor din cultură. În acest fel pătrund în plantă și sunt metabolizați. Efectele aplicării foliare sunt mai rapide decât cele ale aplicării clasice. Pe de altă parte, tehnologia de aplicare este și ea mai scumpă, ca să nu mai vorbim de prețul substanțelor…

În ceea ce privește riscul de poluare, și la aplicarea foliară trebuie avuți în vedere mai mulți parametri, precum nivelul de dezvoltare al plantei, modul de aplicare, cantitatea aplicată, gradul de acoperire al solului de cultură, temperatură, umiditate în sol, etc. Orice cantitate suplimentară care nu este folosită de către plante, poate să devină un poluant al apelor din pânza freatică!

În concluzie, în perioadele de secetă, aplicarea îngrășămintelor trebuie făcută cu mare atenție, astfel încât să poată fi prevenită poluarea apelor din pânza freatică!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: