Pentru eliminarea poluării în timpul activităților din ferme, pe lângă respectarea strictă a normelor în vigoare, este necesară, în primul rând, cunoașterea riscurilor.
Odată stabilite riscurile existente, prevenirea poluării se poate face mult mai eficient, fiind adaptată la condițiile specifice.
O planificare bună înseamnă acțiuni eficiente
Una dintre normele obligatorii în cazul mai multor state europene este ca în fiecare fermă să existe scenarii privind modul de acțiune în diferite situații care pot genera poluare. În țara noastră, acest lucru nu este obligatoriu, dar este inclus, cu titlu de recomandare, în mai multe ghiduri de bune practici. Este un lucru cert că, într-o situație critică, reacția de răspuns este cu atât mai adecvată cu cât există un plan de acțiune stabilit de dinainte de producerea evenimentului nedorit.
Pentru a stabili un set de astfel de planuri, primul pas constă în evaluarea riscurilor concrete privind poluarea, existente în fiecare fermă. În evaluare trebuie luate în calcul toate elementele. În primul rând se pornește de la specificul activității. Riscurile de poluare sunt diferite în fermele vegetale față de cele zootehnice. Apoi se iau în calcul amplasarea fermei în teren și potențialele amenințări concrete: amplasarea cursurilor de apă și a fântânilor, corelată cu amplasarea platformelor de colectare a gunoiului de grajd sau a depozitelor de îngrășăminte ori pesticide, posibile zone cu risc de alunecări de teren, de inundații, etc. Un alt element important, nelegat neapărat de poluare, este evaluarea riscurilor de incendiu, în funcție de depozitele de nutreț, combustibili, etc.
După evaluarea tuturor riscurilor existente în condițiile din zona fermei, următorul pas este elaborarea unor planuri de intervenție în cazul materializării acelor amenințări. În întocmirea planurilor este indicat să consultați și specialiștii în domeniu, fie că este vorba despre Garda de mediu sau Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU). După elaborarea planurilor de intervenție urmează alți doi pași, la fel de importanți. Unul dintre ei este asigurarea mijloacelor necesare de intervenție în situațiile ipotetice identificate. Celălalt este prezentarea acestor planuri celor care lucrează în fermă și instruirea fiecăruia referitor la ceea ce are de făcut. Astfel, indiferent de situație, oamenii vor putea interveni cu maximă eficiență, la locul potrivit și în mod sinergic, astfel încât acțiunea lor să aducă rezultate maxime.
În concluzie, cunoașterea riscurilor specifice fiecărui loc și stabilirea unor planuri de acțiune specifice este cheia pentru evitarea transformării unor incidente minore în catastrofe!