
Conform analizei prezentate de Comisia Europeană (CE), referitoare la securitatea alimentară, starea ecosistemelor de apă dulce și marine este afectată de diverși poluanți și deșeuri marine, inclusiv substanțe chimice și materiale plastice. Ele afectează utilizarea potențială a apei dulci pentru apă potabilă și irigații, produc deteriorarea ecosistemelor acvatice și reduc nivelul serviciilor ecosistemice, cum ar fi
producția de biomasă (de exemplu, pește) și afectează sănătatea umană.
Biogazul – o soluție de reducere a dependenței de importuri
Poluarea apei poate fi agravată și mai mult de schimbările climatice, atunci când disponibilitatea apei în râuri și lacuri este mai mică, temperaturile cresc, iar concentrațiile chimice și biologice cresc.
Poluarea cu nutrienți și creșterea temperaturilor au un impact puternic asupra calității apei, cauzând înflorirea frecventă de alge și cianobacterii (eutrofizare) și eliberarea de toxine, ambele afectând securitatea alimentară. Mai mult, modificări ale stării naturale a ecosistemelor acvatice, cum ar fi eutrofizarea, pot duce la o scădere generală a producției de biomasă, în special la nivel superior al lanțurilor trofice (de exemplu, pește, crustacee etc.). Impactul poate fi agravat de schimbările climatice.
Înțelegerea poluării solului trebuie, de asemenea, îmbunătățită. Substanțe potențial poluante sunt aplicate în mod deliberat pe sol, fie pentru combaterea dăunătorilor (de exemplu, biocide), fie ca parte a practicilor de gestionare a deșeurilor (de exemplu, eliberări neintenționate din gropile de gunoi). Deșeuri organice îmbogățesc solul cu substanțe nutritive și materie organică (de exemplu gunoi de grajd, nămol de epurare).
În al treilea rând, așa cum solurile (și comunitățile biologice pe care le susțin) pot filtra și transforma poluanții, pot de asemenea să îi acumuleze și să devină o potențială sursă de poluare pentru alte medii. De asemenea, poluarea solului cauzată de aplicarea supradozată a îngrășămintelor minerale sau cu conținut de metale grele trebuie luată în considerare.
În ceea ce privește poluarea aerului, pierderile de recolte estimate pentru anul 2020 în UE27+UK se ridică la 7,3 Mt, grâul reprezentând 76% din pierderea totală a culturilor, porumb (21%), soia (2%) și orez (1%).
Pierderile de grâu din cauza daunelor cauzate de afectarea stratului de ozon în 2019 sunt estimate la aproape 2 milioane de tone (evaluate la 350 milioane EUR) numai pentru Franța și 1,6 milioane de tone sau 280 de milioane EUR pentru Germania, cele două state membre ale UE cu cele mai mari pierderi monetare totale.
Cel mai mare procent de pierderi de recoltă s-a constatat pentru Grecia, Portugalia, Cipru și Cehia, toate cu 8-9 % din recolta de grâu pierdută din cauza deteriorării stratului de ozon.
În ceea ce privește calitatea apei, agricultura este principalul contributor la deversarea de azot, iar în multe țări din UE, utilizarea gunoiului de grajd și a îngrășămintelor sintetice a crescut. Concentrațiile de nitrați în apele de suprafață și în apele subterane sunt încă mari și extinse, iar eutrofizarea a fost raportată în întreaga Europă. Gestionare îmbunătățită a gunoiului de grajd prin digestia anaerobă pentru a produce biogaz și digestat ar putea fi o soluție pentru a reduce azotul poluant, sporind în același timp rezistența energetică a UE fără importuri de gaze naturale.