
Existența unui iaz într-o gospodărie constituie un element de decor deosebit. Dar, pe lângă aspectul estetic, o asemenea amenajare poate avea și o seamă de rațiuni funcționale. Pe de altă parte, deși poate părea simplu de realizat, în realitate este o amenajare deosebit de complexă.
Vom prezenta în continuare care sunt principalele aspecte de care trebuie ținut cont.
Iazul – element estetic, dar și funcțional
Un lac, mai mare sau mai mic, în curte are o influență incredibil de mare asupra gospodăriei. Pe lângă decorul special care se creează, apar și alte aspecte practice. În primul rând că umiditatea din zonă va crește considerabil, chiar și în cazul unei amenajări de dimensiuni destul de mici (10 – 15 metri pătrați). În zilele toride în jurul micului lac temperatura va fi ceva mai scăzută, iar canicula va fi mai ușor de suportat. Pe de altă parte, biodiversitatea din curte va fi mai mare. O serie de insecte își vor face apariția. Ba chiar, în zonele mai rustice este posibil să apară și alți oaspeți, precum arici, veverițe și tot felul de păsări, venite să se adape sau să se hrănească cu vietăți atrase de apă.
Un iaz construit în gospodărie poate avea și utilizări practice. Spre exemplu poate fi sursa de apă și bazinul de evacuare pentru o seră care funcționează în sistem hidroponic sau poate fi folosit pentru piscicultură. De asemenea, poate fi folosit ca un fel de rezervor-tampon de apă pentru irigații.
Indiferent care sunt rațiunile pentru care se hotărăște construirea unui iaz, există o serie de elemente comune de care trebuie să se țină cont. Primul dintre acestea este modul în care se încadrează în peisaj. Amplasamentul trebuie făcut astfel încât să se încadreze firesc în peisaj, să nu stânjenească circulația sau orice activitate.
Un alt element important este accesul. Apoi, trebuie să se țină cont de panta naturală a terenului, astfel încât eventualele scurgeri să nu afecteze locuințele sau anexele gospodărești. De fapt, specialiștii în peisagistică recomandă ca, înainte de luarea deciziei finale, să se simuleze cu un furtun, de exemplu, perimetrul viitorului lac. Acesta se lasă pe loc vreme de câteva zile, pentru a vedea cum influențează activitatea în zonă. Abia după aceea se poate trece la săparea albiei.
Adâncimea lacului, în cazul în care se dorește și popularea lui cu pești, trebuie să fie de cel puțin 80 de centimetri. În ceea ce privește planul de la nivelul solului, acesta trebuie să fie absolut drept, la boloboc. Altfel, vor exista în permanență scurgeri în partea „din vale”, care vor fi sursa unor probleme, inclusiv asociate cu poluarea.