Data publicării: 2 noiembrie 2021

În general, ne-am obișnuit ca prin termenul „îngrășăminte organice” să desemnăm gunoiul de grajd fermentat (mranița). Cu toate acestea, Codul de bune practici agricole mai face referire și la alte două tipuri de îngrășăminte organice, de dorit a se folosi pe scară largă în ferme: compostul și îngrășămintele verzi.

Îngrășămintele verzi reduc riscul de poluare!

Compostul se obţine prin fermentarea diferitelor resturi organice (paie, resturi de coceni, pleavă, resturi de buruieni şi de leguminoase, nutreţuri depreciate, oase, pene, resturi alimentare, etc.), la care se adaugă uneori substanţe minerale (var, cenuşă etc.). Strânse în grămezi, aceste resturi se udă din când în când pentru a favoriza procesul fermentării. Composturile se pot utiliza la toate culturile agricole, în cantităţi de 15 – 25 tone la hectar.

Spre deosebire de gunoiul de grajd fermentat, compostul are o acţiune rapidă, dar efectul se face simţit numai 1-2 ani.

Îngrăşămintele verzi sunt constituite din anumite plante care se cultivă în scopul încorporării lor în sol odată cu lucrările de bază. Plantele folosite ca îngrăşământ verde trebuie să producă o masă vegetală cât mai bogată, într-un timp cât mai scurt şi să nu fie pretenţioase faţă de sol. În acest scop sunt folosite în majoritate leguminoase (lupin, mazăre, măzăriche, sulfină, etc.), însă pot fi folosite şi alte plante, ca de exemplu secara, floarea soarelui, rapiţa, muştarul şi altele.

Aceste plante pot fi utilizate singure sau în amestec de mai multe specii, pentru a produce un îngrăşământ mai complex.

O modalitate eficientă de obţinere şi utilizare a acestora o constituie practicarea culturilor ascunse. Efectele acestui tip de îngrăşământ se apropie foarte mult de acel al gunoiului animalier, având o acţiune favorabilă asupra activităţii florei şi faunei solului, pe o perioadă de timp de 2-3 ani şi, în plus, ameliorând proprietăţile fizico-chimice ale solului.

După modul obţinerii lor, îngrăşămintele verzi pot fi îngrăşăminte verzi în cultură pură, când constituie cultura de bază şi ocupă terenul întreaga perioadă de vegetaţie, îngrăşăminte verzi constituite într-o cultură intermediară (cultură ascunsă, cultură în mirişte şi cultură de toamnă) sau îngrăşăminte verzi sub formă de masă cosită (ca mulci vegetal).

Îngrăşămintele verzi se pot aplica pe orice tip de sol, dar au o eficienţă mai mare pe soluri sărace în materie organică (soluri podzolice şi nisipoase).

Foarte important este faptul că existența lor reduce riscul de poluare cu azot!

Recomandări ale editorilor pe aceeași temă: