Noile programe ale UE pun un accent deosebit pe reducerea poluării și pe utilizarea cât mai eficientă a resurselor regenerabile. Pe de altă parte, în cadrul Conferinței Mondiale pentru reducerea schimbărilor climatice, desfășurată de curând în Scoția, s-a insistat asupra scoaterii treptate din uz a cărbunelui și a celorlalți combustibili fosili. În acest context, o parte din necesarul de surse energetice va trebui să fie furnizat, sub diverse forme, de agricultură. Este acest lucru posibil?
Practica a demonstrat că da!
Mai puțină risipă = mai multe resurse
Una dintre primele forme prin care agricultura poate genera resurse energetice o reprezintă combustibilii solizi. Deși gândul ne-ar fugi mai întâi spre culturile energetice, până acolo mai există o resursă enormă, care a început de-abia de curând să fie valorificată eficient. Este vorba despre paiele rămase în urma recoltării cerealelor, a florii soarelui, etc. Acestea pot deveni, prin peletizare, un combustibil ieftin și ușor de manevrat. Utilizarea pe scară largă, în special ca înlocuitor al lemnului de foc conduce la o economie mai rezilientă.
Culturile energetice, pomenite anterior, pot fi și ele o parte a soluției. Esențe repede crescătoare, cu lemn cu capacitate calorică mare, pot fi cultivate pentru a furniza lemn de foc. Totuși, față de utilizarea peleților din paie este o soluție mai puțin eficientă, cu excepția zonelor în care nu sunt posibile alte culturi, mai valoroase din punct de vedere economic și/sau social.
Important este că, așa cum demonstrează evidența, este posibil să folosim o serie întreagă de resurse pe care până acum le ignoram. Folosirea lor înseamnă o presiune mai redusă asupra mediului, ceea ce generează o îmbunătățire a condițiilor de viață și, concomitent, o reducere a proceselor de degradare aflate în curs.
Principalul obiectiv este acela de a regândi modul în care putem trăi la aceleași standarde sau chiar la unele mai înalte, dar folosind mai puține resurse. Iar un prim răspuns este, așa cum au arătat specialiștii, reducerea până la zero a risipei. Acest principiu este valabil și în ceea ce privește utilizarea îngrășămintelor: nu trebuie folosite mai multe, ci mai puține, dar mai inteligent. Astfel se reduc și cheltuielile, și riscul de poluare a apelor!