Ministerul Apelor și Pădurilor
Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți

Adăposturi tradiționale versus adăposturi moderne pentru animale (I)

Data publicării: 10 septembrie 2020

De câțiva ani încoace, odată cu pătrunderea noilor tehnologii în zootehnie și în țara noastră, s-au încins disputele referitor la modul cum trebuie construite adăposturile pentru animale. S-au scris articole, s-au editat ghiduri, dar problema a rămas deschisă. Fără a avea intenția să o rezolvăm noi, încercăm să vă oferim doar unele informații care să vă facă alegerea mai ușoară.

Adăposturi tradiționale versus adăposturi moderne pentru animale (I)

Canicula reduce drastic producția de lapte

În primul rând, tipul de adăpost trebuie ales în funcție de numărul de animale și de modul de creștere a acestora. Una este să crești cinci – zece vaci și alta 100. Și, una este ca vacile să petreacă doar noaptea în grajd și alta este să stea acolo permanent.

În orice caz, toți specialiștii sunt de acord că vacile nu sunt deloc sensibile la frig. Ele suportă foarte bine temperaturi de până la – 20°C, dacă sunt hrănite corespunzător. În schimb, sunt foarte sensibile la căldură. Pe vreme de caniculă, lactația se reduce chiar și cu 90%. De-aici și primele concluzii: pentru vacile care își petrec cea mai mare parte a timpului în grajd este foarte important să poată beneficia de răcoare pe timpul verii. De asemenea, nu este nevoie de construcții care să asigure păstrarea căldurii.

O altă concluzie unanimă a crescătorilor este că aerul curat pe care îl respiră vaca face ca și calitatea laptelui să crească. Și, reciproc, laptele unei vaci care stă într-un grajd neaerisit, plin de amoniac rezultat din descompunerea gunoiului de grajd care fermentează pe loc, va avea o calitate inferioară. Din acest motiv s-au impus tot mai mult grajdurile foarte înalte (minimum patru metri), deschise pe cel puțin o latură. În asemenea grajduri și curățenia este mult mai ușor de făcut, inclusiv cu mijloace mecanizate.

Ca o linie de mijloc între grajdurile de mijloc și cele joase, tradiționale, s-ar afla vechile grajduri ardelenești, care au doar pe o parte din suprafață pod pentru fân.

O altă problemă o reprezintă materialul pardoselii. Lemnul este în general agreat, dar putrezește. În plus, permite efluenților lichizi să ajungă în sol și, de acolo, în pânza freatică. Cimentul este adesea folosit. Totuși, în cazul vitelor care sunt ținute doar în grajd, provoacă frecvent probleme ale copitelor.

O soluție mai nouă, de compromis, este aceea a covoarelor de cauciuc. Acestea se curăță foarte ușor, sunt confortabile pentru animale și împiedică gunoiul din grajd să polueze apele subterane din vecinătate.

În concluzie, arhitectura grajdului nu este doar o chestiune de aspect, ci, în primul rând, una care determină calitatea laptelui și previne poluarea apelor subterane!

Recomandările editorilor pe aceeași temă:

Pentru a vă asigura o experiență de navigare plăcută și personalizată, folosim, împreună cu partenerii noștri, tehnologii precum cookies sau profilare și prelucrare automată a datelor, în conformitate cu prevederile Directivei (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") și Regulamentului (UE) 2016/679 ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți Politica de confidențialitate și Politica de cookie-uri.

Setări avansate
setări cookies