Am vorbit foarte mult despre conținutul în nutrienți al gunoiului de grajd. În continuare, vă prezentăm câteva aspecte legate de capacitatea de absorbție a plantelor a diferitelor elemente aflate în acest îngrășământ complex. De asemenea, prezentăm și o sumară comparație între proprietățile aceluiași gunoi de grajd după perioade diferite de fermentare.
Fosforul se absoarbe mai ușor din îngrășămintele organice
Azotul: accesibilitatea acestuia din gunoiul de grajd depinde de stadiul de descompunere/mineralizare, tipul de sol, specia de la care provine, anotimpul aplicarii etc. Gunoiul proaspăt conține puțin azot accesibil plantelor și doar sub formă amoniacală. Astfel, se asigură azot doar în primul an la culturile cu perioada lungă de vegetație (rădăcinoase, porumb, tomate, varza de toamnă). În schimb, culturile cu perioada scurtă de vegetație beneficiază puțin de azotul și fosforul din gunoiul proaspăt. De reținut este că plantele pot prelua doar azot în formă mineralizată (sub formă de amoniu sau nitrați).
Din azotul existent în gunoiul de grajd aplicat culturilor, doar 50-60% are efect direct, restul se pierde prin infiltrare în straturile de sol inferioare sau prin volatilizare.
În cazul azotului, valorificarea acestuia din îngrășămintele minerale este mai mare (30-80%) fata de azotul din gunoiul de grajd (20-25%). În schimb, valorificarea potasiului și fosforului din gunoiul de grajd are valori superioare celui din îngrășămintele minerale în primul an de la aplicare.
Dacă gunoiul administrat conține multe paie, o parte din azotul mineral este consumat de către microorganisme pentru descompunerea acestora, astfel, devenind concurent al plantelor de cultură în ceea ce privește consumul de elemente nutritive.
Fosforul: devine accesibil plantelor pe măsura mineralizării compușilor sub acțiunea microorganismelor. În primul an, fosforul din gunoiul de grajd se valorifică în proporție de aproximativ 30%, față de îngrășămintele minerale, de 10-20%.
Potasiul: este ușor accesibil plantelor, fiind sub forma de săruri anorganice. Potasiul din gunoiul de grajd este ușor și repede asimilat de către plante.
Gunoiul se aplica prioritar plantelor cu o perioada lunga de vegetație, precum porumb, sfeclă, cartof, floarea-soarelui. De regulă, cu cât o cultură are o perioada mai scurtă de vegetație, cu atât gunoiul care se aplică trebuie să fie mai bine fermentat.
La legumele de gradină nu se încorporează niciodată un gunoi nematurat. La plantele sensibile la materie organica proaspătă (ceapă, usturoi, morcov, fasole) se aplica numai compost foarte bine maturat. La cucurbitacee este foarte potrivit gunoiul semifermentat.
În partea a doua a cestui articol vom arăta diferențele rezultate în urma gradului diferit de fermentare a gunoiului de grajd.