Data publicării: 31 octombrie 2019

În fiecare an, pe data de 31 octombrie, este sărbătorită Ziua internațională a Mării Negre. La această dată, în anul 1996, cele şase ţări riverane, respectiv Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina, au semnat „Planul Strategic de Acţiune pentru Marea Neagră”, ce promovează colaborarea tuturor ţărilor costiere în vederea reducerii impactului poluării asupra ecosistemului marin.

Constatându-se că reziduurile transportate de râuri, pescuitul excesiv şi deversările necontrolate de produse petroliere au generat dezechilibre ecologice în Marea Neagră, ţările din zonă au semnat în anul 2002 la Sofia, în Bulgaria, un nou protocol la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, respectiv cel referitor la Conservarea Biodiversităţii şi a Peisajului.

Marea Neagră prezintă o serie de aspecte unice în lume: ape salmastre (adică ape cu o salinitate mai redusă) conținutul de sare fiind, în medie, de 16-18 grame de sare pe litru, față de 34-37 în alte mări și oceane, stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism), limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve. În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.

Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 423.488 km². Cel mai adânc punct se află la 2211m sub nivelul mării, în apropiere de Ialta. Mareele sunt în general de mică amplitudine (circa 12 cm).

Lipsa curenților verticali face ca nici valurile să nu fie foarte mari. Cu toate acestea, pe vreme nefavorabilă ele pot atinge înălțimi de până la zece metri!

O altă caracteristică deosebită este aceea că sub partea de nord-vest a Mării Negre există o importantă scurgere de apă freatică dulce. Aceasta a fost studiată în august 2010 de un grup de cercetători britanici de la universitatea din Leeds care au stabilit că debitul acestei scurgeri este de 350 de ori mai mare decât cel al Tamisei. Scurgerea de apă freatică se găsește aproximativ sub Valea Carasu și provine parțial și din Dunăre. Ea ajunge în mare prin nisipul de la fund, în largul Constanței. Dacă s-ar afla la suprafață, această scurgere ar forma un fluviu care ar fi al șaselea din lume, din punctul de vedere al debitului. Scurgerea are loc la o adâncime de 35 de metri și pe o lărgime de peste 800 de metri, iar viteza apei ajunge la 6,5 kilometri pe oră. Între altele, acest adevărat fluviu subteran transportă și substanțele ajunse în pânza freatică. Excesul de azot, cauzat de nerespectarea bunelor practici agricole, ajunge astfel în Marea Neagră și poate avea efecte dezastruoase asupra florei și faunei marine!

Recomandările editorilor pe aceeași temă: