Data publicării: 2 februarie 2021

La 2 februarie 1971, în orașul iranian Ramsar, de pe malul Mării Caspice, a fost semnat, sub egida UNESCO, un tratat internațional asupra zonelor umede. România a aderat la Convenția Ramsar la 21 septembrie 1991, prin înscrierea Deltei Dunării pe lista siturilor acesteia. Până în prezent au mai fost înscrise pe lista Ramsar alte 19 situri de importanță internațională, dintre care cele mai cunoscute sunt Parcurile naturale Comana, Lunca Mureșului și Porțile de Fier, Confluența Jiu-Dunăre și Olt-Dunăre, Brațul Borcea, Complexul piscicol Dumbrăvița, Tinovul Poiana Stampei, Lacul Techirghiol, Dunărea Veche – Brațul Măcin și Insula Mică a Brăilei.

Eutrofizarea – un pericol major pentru zonele umede!

Zonele umede se găsesc la limita dintre ecosistemele acvatice și ecosistemele terestre și sunt influențate de factori diferiți. Ecosistemele desemnate ca fiind zone umede pot fi atât naturale, cât și antropice. Pot fi ape stătătoare sau curgătoare și pot fi constituite atât din apă dulce, cât și sărată sau salmastră. Exemple de astfel de ecosisteme: o mlaștină, un lac, un râu, o oază, o vale inundabilă, o luncă, o pădure de mangrove, o plajă nisipoasă, o deltă sau un estuar.

Zonele umede acționează ca un burete natural împotriva inundațiilor și a secetei, și ajută la protejarea zonelor de coastă. Sunt bogate în biodiversitate și constituie un mijloc vital de stocare a carbonului.

Printre funcțiile biologice esențiale ale zonelor umede se numără cele legate de purificarea apei, reducerea puterii distructive a inundațiilor, stabilizarea malurilor, reținerea sedimentelor și stabilizarea condițiilor climatice. Zonele umede oferă și numeroase funcții ecologice, printre care: oferirea unui refugiu pentru numeroase specii de faună și floră, și a unor locuri de reproducere, hrănire și iernat pentru specii de animale acvatice și semi-acvatice. Tot aici putem aminti și o importanță economică, dată de agricultură, transport, energie, produse locale sau turism.

Zonele umede sunt unele din cele mai productive ecosisteme ale planetei și găzduiesc o biodiversitate foarte mare. Ca exemplu, ecosistemele cu apă dulce dețin peste 40% dintre speciile planetei și 12% din totalul speciilor de animale.

Din păcate, zonele umede sunt foarte sensibile la poluarea cu nitrați, care determină apariția și extinderea fenomenului de eutrofizare. Pentru protejarea acestor zone, respectarea normelor privind prevenirea poluării cu azot este vitală!